poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ sunt în corpul meu
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-07-16 | |
Erați prieteni la cataramă,
făceați șoatăr din cleanțul baronului pentru drumuri cu dus-întors pe care domni cu lavaliere își etalau trăpașii înzorzonați cu urechi de argint, trăgând din pipe aurite tutun descărnat de pe coama Dunării când erați în pauză cu un băț de alun în mâna dreaptă, scoțând din când în rar câte o mârliță de doi creițari pe care o dădeați domnilor în schimbul unui pachet de naționale și mulțumiți pufăiați între două înghițituri de monopol, apoi o luați de la capăt cu șoatărul cel de toate pițile. Pe șanțul de la marginea zilei vă aștepta o nespălată pregătită să primească poșta ca într-un vis de păcălit somnul. Într-o pauză, pe el l-au chemat clopotele Mariei Tereza, a urcat în primul val lângă o frunză rătăcită de muma pădure și dus a fost. Tu ai vândut barosul la fier vechi cumpărând o papiotă cu ață macrameu și o cutie cu bolduri din dugheana cu mărunțișuri la preț redus de lângă crâșma lui moș Þoiu cu ele să veșnicești lângă placa de marmoră a împăratului la poalele căreia Dunărea are vad bun de cegă. Aici, alți domni îmbrăcați în bluginsi coboară din mașini lucsoase să facă fotografii cu placa de marmoră pe care le expun în expoziții cu vânzare organizate în somtuoase săli de bal unde-și luminează bezna de sub țeastă, apoi comandă cantități uriașe de cegă cu tot cu icrele lor negre care scârțâie în dinți ca balamalele uitate de unsoarea veacului trect. Mărunțișul lor pentru trabucuri în palmele tale striate de de plesnetul ploii în cârdășie cu Gorneacul tăios se metamorfozează în vis de prosperitate. Te și vezi într-o barcă de pescar pufăind naționalele cele de toată viața, lângă holba cu monopolul cel de toate înghițiturile, seara odihnindu-te în zâmbetul copiilor ce-ți sar de gât: Tată ce ne-ai adus? Până ce nevasta pune ciorba de urzici aburindă pe masa de brad adormi în liniște. Au venit bătrânii apelor în uniforme tinere cu gândirea lor pelviană și te-au exilat în gaura cu muscă dându-ți dreptul la un juvelnic de plevușcă și o desagă de chiștoace naționale pe anul de durere. Tu ștergi mâinile cleoase de nădragii înflorați cu petece de culoarea curcubeului până ce trupul tău devine duhoare de pește stricat cu branhiile pătate de sânge, și pufăi până ce întâlnești spiritul tău anulându-vă reciproc în bâzâitul muștelor, lângă uiaga cu monopol pe valul grăbit înspre mare cu vânt bun din pupa.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate