pe buze lacăt de zâmbet
mâinile mi le-ai pus jurământ la spate
sufletul arlechin

am fost fluture
știam să zbor larg și deschis
să desenez norii cu visele
să fac piruete vrăjite
acum...
știu să umblu pe vârfuri,
știu să stau în genunchi,
știu să fac tumbe,
știu să pășesc apăsat
acum mă simt...
urs liber între fiare de circ

iar, lacrimilor...
ce naiba să le fac lor?
curg singure fără mine
deși le-am înfierat
cu toate lanțurile putinței și nepuțintei!

mă iartă!
de mâine le voi picta în negru
să creadă lumea
că așa plâng
mimii!