poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-07-10 | |
N-ai să știi, nu, îi șopteam,destinul meu e lup,
mă arde în dinți și sunt ca un scrum când sărut, n-ai să știi, nu , când inima ta e belciug eu trag prin el moartea precum cornul de plug prin pământ nu, nu, n-am să-ți mai adulmec tăcerea, mai înaltă ca fântâna săpată de ură nimic nu-i mai aproape de tâmplă ca părul e dragostea mea risipită vino-napoi, adică te du, acolo în capăt eu sunt, chiar se vede, o cruce, un corb și-un mormânt e timpul cu gâze uscate și vânt măcinat așteaptă-mă alături că sunt dezbrăcat de sufletul rupt, de ancore, de vrăbii, n-ai să știi, nu, îi șopteam, ce gălăgie- un infern într-o glastră in care înoată nebuni laolaltă cu mame-n dezastre. eh…dădeam din deget ca dintr-un pustiu moartea ce trece ne-ntoarce pe dos și-o să fim tot ce-am fost, uite, îi zic dinadins atingând-o pe sfârc, î-ți mai dau un minut și tot n-ai să știi că-n mine toți morții apasă iubirea neluată cu ei în mormânt și șuieră și gângură,stă singură amețind pe pământ cu zilele-n mâini un trup ca o lacrima n-am să știu,îmi șoptesc,nu ce-am pierdut am avut?
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate