Trenul de sânge oprește în gară
Noi coborâm și o luăm spre oraș
Sufletele roșii ne strălucesc sub piele
Luminând viitorul care se întinde
În toate părțile.


E prima
Emoție.

Ne vom stabili aici pentru o vreme
Spune fiecare în sinea sa
La coborârea din picătură
Și are privirea pierdută în depărtare.

O scoatem noi la capăt
Vom găsi de muncă
Aici nu există roboți
Și clonele care se împerechează fac copii
Proaspeți.

Ne va fi bine și vom uita de unde
A venit fiecare.

Vom face iarăși dragoste
Pentru prima dată.