Femeia-n mov

Când am întâlnit-o pe femeia-n mov
Eram frumos și mândru ca un heruvim;
Parcă desprins din file de hrisov,
Sau, din pocale vechi de vin.

M-a prins în vraja ei femeia-n mov;
Adevărat , ca ea, nu erau multe femei,
Îngenuncheat în rugă, în al ei alcov,
Am cerșit iubirea cum cerșești la zei!

Doamne, cât am iubit-o pe femeia-n mov!
Cu ochii ei adânci, și mov, la fel;
Am colindat cu ea pe marea de Azov,
Și, m-am bătut cu ce-i care-au dorit-o, în duel.

Orbit de gelozie pe femeia-n mov
Am încântat-o cu un mic paradis,
Găsit de mine pe un mic ostrov;
I-am închis o lume, i-am deschis un vis.

Atât de fericit eram cu femeia-n mov
Departe de lume , departe de om,
Încât n-am văzut că pe acel ostrov
Mai era un șarpe, și, era și un pom.

Astfel, într-o zi , femeia-n mov
Pășind agale, în grădina-paradis,
Întâlni acel șarpe și mâncă din pom,
Apoi, dispăru… ca ielele-n vis.

De când a dispărut femeia-n mov,
Umblu prin lume, fără rost, hai-hui!
Eram frumos și mândru, eram in lowe…
Dar am ajuns o haimana a nimănui.


Atenție voi tineri la femeia-n mov!
Căci de va prins în vraja ei,
Vă pierdeți tinerețea în al ei alcov,
Iar ea dispare fără de temei.