Mă iubești?
Ce crudă ironie,
când ierni au nins cu nepăsare ,
și timpul ma învăluit cu a lui uitare...
Mă mai iubești ?
Ce amintiri fugare ,
ce demoni, rasăriți din pământ
aprind scrumul măturat de vânt ...
Iubești?
ce umbre,
ce iluzii azi au renăscut ,
încercănd să reânvie un vechi trecut...
Ce iubesti?
o amintire
un vis uitat în nopțile cu lună
când, credeam că vom fi împreună...
Mă iubești?
iar minți ,
mințind, ți-ai folosit cuvăntul
faptele dovedindu-ți gândul ...
De iubești...
dăruiește ,
iubirea e un miracol, nu o amăgire ,
e un sentiment sublim, de împlinire.