Din robia vieții nestemate
Adun mereu lasând cărarea-ilungă
Din depărtare întrebări de-o șchioapă
Ca-n gândul meu în urmă să-i ajungă:
"Când v-oi sfârși ori mult mai este încă?!"

M-apleacă anii grei și-a lor povară
Mi-e încă dragă-vie-n amintiri,
Deși,în lume,am doar rosturi care
Nu presupun nici gânduri, nici simțiri...

Regretele-s de-acum neînsemnate
Căci rostul lor venea din rostul meu
Crezut-am mai mult însă în viață
Decât crezut-am viu în Dumnezeu.

Să lupt aș vrea mereu cu îndârjire
Dar să nu calc în drumul meu pe flori,
Să fiu doar fulger,apă și iubire
Armură vieții pline de culori.

Dorințe și speranțe laolaltă
Legate mi-au fost dragi în viața mea
Ce văd c-apune cum se stinge-n noapte
O prea frumoasă și-ndepărtată stea!