3 iulie 2008


a.

vrea complimente
ducă-se-pe-pustii, aplauze
din trupuri izbindu-se cu putere
între ele apoi
de caldarâm – dându-le iluzia
înălțării…

o perdea de mâini, aripi
și câte-o lacrimă uneori
ca o pânză de păianjen
înghițea îngeri când aceștia
pescuiau puțina intenție
buna intenție irosită…

alăptăm iluzii
iluzia că suntem
cei mai dumnezei
nu mai cerem, nu mai mulțumim
Absolutul ne-a dat dar
nu ne-a băgat în traistă
ne-a dat ditamai traista iată
ce de-a gesturi îndesăm în ea…

Îmbrățișez un stabilopod
– treimea minoră din om
și mă trezesc aplaudând ca prostul
cântecul, ludicul, crăpăturile
pământului
în care-mi prind talpa
în drum spre musai voita împlinire

un pârlit de înger vine
și-mi ține oglinda
__________________

b.

dimineața de sâmbătă
abuzând de metafore
lucioasă
scânteind verbele-i asediu
multicolor
îmi impune gestică amplă
coregrafie precisă, contorsiuni
altcândva imposibile

mă lăfăi în sulițe și culori
pomenitul cotidian: dorul
păi știți ce-i dorul?!
E neînțelegerea lui aici
neîmpăcarea lui acum
cu departele, cu atunci-ul
departe nici nu există
fără cineva sau ceva anume
acolo!

aștept – ce dementă desfătare
des-fătare… în apele ei
sâmbetei
îmi botez nemurirea
nu ele se vor îmbogăți astfel,
nu le cerneți
nu voi, ci
luciul scânteind, metafore
supraelastice, gumate
cadrane casante, semne
aparent inofensive
__________________


c.

am ațipit o jumătate de
veșnicie – ora dinaintea
gongului
m-am visat actorul
jucam despre cine am fost
cândva – în culise
scenaristul, un tragedian
sadea

am străbătut cale de un hohot
până în moarte:
măcar un ciob, ceva dramatic
fulminant, n-am găsit
în trăitul meu cocon
am viețuit la parametri
cu puține pretenții – o cană
cu vin, o țâță, o bucată de cer
am abonament la metrou
ce știi tu, scenaristule,

mă apuc să scriu de azi
eu, eu
nu tu, nu tu
s-a dus naibii viața mea
conform normelor naibalogiei
__________________

d.

pierdut vară – găsitorului
recompensă
pierdut poziție
gură-cască – sunt
la capetele puterilor
nu mai știu s-aleg
definitiv
nimic

amețite
cele câteva iubiri
nu se mai sfădesc

pierdut vară
s-a-ntors
toamnă
pierdut iubită s-a-ntors
doamnă, cea mai doamnă
pierdut buză, nară, lob
după-ceafă și un pliu
al umbrei… s-au întors
capetele puterilor
gură-cască, vară… până și
găsitorul
__________________

e.

re-azi-ul
venit din viitor,
neputința de-a surprinde
prezentul
mă-nsoțește în trecut
acolo
poezia m-a născut
din ce în ce mai bun
m-a vindecat de liniști
de neliniști de uitare
frustrări, m-a strecurat
prin întrebări
m-a murit

cândva va trebui să cer
iertare Cuvântului
și pentru «cuvânt-semnul»
care a rănit
a ars
a durut
amețeala aceasta-i nouă
iată
__________________


f.

întotdeauna
unul dintre cei găzduiți
înăuntrul meu
rămâne dezamăgit
este greu să-i mulțumești
deopotrivă

când unul iubește
celălalt
este suspicios
dacă unul plânge
altul măsoară grimase
derâde, numește slăbiciune

o dată m-am îndrăgostit
toți s-au îndrăgostit
și-am crezut că mor
a trebuit
cel puțin unul
să fi fost Noe

dacă mai sunt astăzi
este pentru că străbat zilnic
desculț
curcubee
__________________


g.

ador
bomboanele, ciocolata
cu lămâie, buza ta
răsăriturile
puii de găină și
clopotele
departe, departe

un țiuit prelung
traversează tâmpla
copilului adormit – îl țin
ca pe un nod în gât
cred asta
pentru că el râde acolo
plânge
se zbenguie, bate mingea
în pieptul meu
mai să spargă
ferestre ascunse

îi este ciudă c-am crescut
mare, mai mare
decât suferința
__________________


h.

era zece fix când
am cunoscut femeia
a intrat în sala unde
reparam păsările-acestea
mă învățam taine de sus
eu le credeam îngeri
un fel de îngeri

femeia s-a prelins
prin ochii mei înăuntru
prea-năuntru

am închis ochii
de atunci stau așa
să nu poată fugi

preludiu fără sfârșit
__________________


i.

o sumedenie de sentimente
purtate în lesă
purtate în cutia de ghete
ca pe fotografii înmaronite;
o sumedenie de cutii
și așteptări transparente
o inepuizabilă risipă de zbor –
bat din aripi, ele fiind
pe dinăuntru
izbesc cu pliscul în geamuri

mă absoarbe lumina
toată
în oglinda iubitei mă preling
ea nu vede
se știe frumoasă
__________________


j.

Sunt o jumătate
de poveste
și dacă ar fi
să pățesc ceva
de exemplu să vină
corabia
sau iubita printre
așteptările uscate
vă las să închipuiți
povestea frumoasă
cu happy end
cu dantele colorate
diluate
dar cu adevărat
n-o să-i găsiți definitiv
finalul

încă nu știu care
din jumătăți am fost…
__________________


k.

parcurgem în ceață
toată felia de veșnicie
încolăcite dorințe
ghem, bulgăre de zăpadă
rostogolindu-se
până la picioarele Domnului
înăuntru: noi și ceața

pentru o latură a secundei
este lumină

singura justificată frică:
să nu fim cu mâinile goale
la ora dezghețului

așa vom fi
__________________


l.

nu înțeleg frumusețea
dar îmi cântă inima
aproape-i

nu-nțeleg acest cântec

deși-s atâtea în viața mea
sunt totuși
prea puține oglinzi
să-mi văd tâmpă mirarea

va veni o zi
când voi fi sunet
însoțind răsărituri
__________________

Notă: Oare cum de nu s-a gândit nici un constructor
de basculante la un sistem de siguranță pentru a evita
posibilitatea ridicării benei în timpul mersului autovehiculului?
__________________

Dinspre – Valeriu Barbu de acum înainte, continuând numeric. La episodul 55, mulțumesc pentru lectură și răbdare și tot. Tuturor sănătate.

Valeriu Barbu
str. Traian 252,
cod. 800186,
Penitenciar, Galați
__________________

Versuri tot nebotezate, dar cu buricele tăiate și uscate bine! Lectura plăcută, gândul ferice. (M.F.)