Orașul
Iubite amice,
Tu m-ai învățat să iubesc străzile
Fără trotuare, și chiar ce-i sub ele,
Sub capcanele pe care ni le-ntind
Străzile acestea săpate în fiece an,
În fiecare seară când trecem obosiți
Pragul bodegii cu mirosul dulce
Al sânului unei țigănci roditoare
În șanțul căutătorilor de răcoare și apă

În orașul de câmpie am învățat cântări
Pe care o să le spun o dată iubitei
rusoaică ori moldoveancă,
dar numai atuncea când ea se va sătura
de beția mea îndărătnică, de prietenii mei
când ea nu mă va mai aștepta să apar pe-nnoptat,
va ofta lăsa lucrul, va pleca la culcare
fără să-și mai vadă nici telenovela

De ce să plec din orașul de câmpie,
să mă mut spre munții neprietenoși,
când eu aici am cunoscut iubirea,
aici am și pierdut-o și tot aci-n oraș
am întâlnit un umăr pentru plânsu-mi
de copilandru.