Născută din tril, trage cu urechea foșnetul de frunză
după urma literei
încrustată de tine înainte de nașterea iubirii.

Ciuculind sarea din lacrimă
adulmecă urma ancestrală
până la aerul primordial


Eu gust lumina din bobul de rouă
împrimăvărând litera din ceaslovul lui Nică
ofilită de muștele trecutelor veacuri.
Tu scoți de sub crusta iernii licuricii proscriși
să ne putem urmări unul pe celălalt
în jurul aceluiași eșafod
până cerul devine mai sărac cu o iubire.