În nopțile cu lună plină
noi împreună ne plimbam,
priveam luceferi de lumină
și greierii îi ascultam.

Nestingheriți în pragul nopții
ne alintam ca doi copii,
iar roua pură a tinereții
se încărca de bucurii.

Cu capul aplecat pe spate
mă sărutai din când în când
și vocea ta tremurătoare,
se așeza pe buze lin.

Ne contopeam în ascunzișul nopții
la orice vuiet tresărind,
treziți în roua dimineții
Ne despărțe-am intr-un suspin.

Dar unde ești?
Am să te caut
ÃŽn sacul meu cu amintiri,
să te întorci din nou la mine
să strâng amorul tău divin.