Alergi în coastele tale se pregătesc șerpii să coboare,
viața lor se lasă mereu de la tine se lasă mereu de la tine.
Alergi pumnii își aleg cuvintele între noi. Hotarul pe care
trebuie să-l trecem e o liniște lungă e o canapea verde
pe care dormim îmbrățișați.
Încerc să uit că alergi că alergi că dintre noi cercurile
sunt spirale care n-or să mai fie niciodată cercuri eu stau
eu stau. Stau aplecată stau aplecată cu fruntea în umbrele
spiralei dintre noi, nimic nu ne apropie în iluzia noastră
zahărul face colăcei albi plini albi plini între noi pumnii
își aleg cuvinte alergi în coastele tale se pregătesc cuiburile
să se frângă alergi între noi nu se apropiu cercurile liniștite,
ninsoarea lor de armada lâna lor fină o liniște lungă.