Nu ar fi crezut vreodată că Podul
avea s-o însoțească in toți anii care au urmat.
Acesta avea să se aștearnă între ea și ceilalți,
ajutându-i să o cunoască și, tot el,
făcând prăpastia dintre ei
de netrecut.
Podul avea să-i dea sentimentul înălțimii
și, tot el, pe cel al căderii.

De la el avea să inteleagă
că cele mai multe se trec.
Iar podurile, ca și malurile,
sunt pentru cei mai singuri.

Cei care asteaptă, neașteptați.