nu-mi mai aduc aminte
eram copii și printre noi zburda inocența
ne luam cu ea de mână și hoinăream neștiuți de nimeni
iar atunci când ne apropiam îmbrățișările
își întorcea privirea de rușine
era sfioasă și iubea singurătatea
care palpita în jurul nostru cu fiecare atingere de degete

nu-mi mai aduc aminte
îi făcusem o vizită am deschis ușa bibliotecii
și-am strigat neața
a rămas înmărmurit m-a prins de buze
și m-a invitat la o viață în doi

nu-mi mai aduc aminte
mama plângea
el e necredincios salvează-te
nopțile îmi erau înecate în suspinele ei
voiam să mă arunc în mare
să îmi desfac pieptul și să alerg pe străzi până mi-aș fi pierdut sufletul
îmi acopeream urechile și ochii
numai așa puteam să dorm
îmi înecam conștiința în vise și dimineața mă trezeam liniștită

nu-mi mai aduc aminte
parcă se-aude ceva de-o nuntă
cândva peste ceva timp
când el o să râdă de rochia mea
voi fi cea mai nefericită mireasă
lângă mine el va detesta totul poate și pe mine
mai bine să uit
mai bine aș fugi și m-aș ascunde de voi

el e necredincios
azi nu mai poți salva pe nimeni salvează-te pe tine