Câte inimi ar trebui să îngrămădesc
În pieptul acesta costeliv,
Să pot simți ritmul tânguirilor tale?
Vinul de măceșe nu-ți mai place.
Vrei vin, vin!
Dimineața clopotele se trezesc
În turla bisericii de pe Strada Șapte.
Îți pui perna peste urechi.
Ce borborosești în taină, nu știu;
Visele-ți vor fi fiind vinovate;
Sau întrebările la care nu ai răspuns.
Cocoșul din balconul vecin
Își închide pleoapele vineții la asfințit.
Liniștea se așează moale;
Voal peste acoperișurile plate.
Din pianul de lângă fereastră
Și din tristețea ta gri,
Sonata Kreutzer aleargă
După soarele care se ascunde
Roșu la față
În spatele dealurilor goale.
Inima mea prinde ritmul degetelor agitate.
Mă grăbesc să iau un calmant, să nu fac infarct.
Nu voi mai putea simți mâine dimineață
Ritmul tânguirilor tale.

Dan David, Los Angeles, 10-22-2005.