poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-06-15 | | RENASCENTISM Mi-e tot mai imposibilă tăcerea, Plictisul infernal ce mă apasă - Dușmani temuți mi-au fost cândva prieteni Ce azi mă izgonesc din casă-n casă. Nedreapta, cruda mea divinitate, Dă-mi semnul tău că-ntr-adevăr exiști Și-atenuează tu monotonia Acelor mai vestiți politeiști. Ar fi absurd să-mi ceri închinăciune, Să te slăvesc ca pe-un martir nebun; Să nu-mi promiți eterna fericire În ceruri după moarte - la ce bun? Atâtea inimi credincioase ție Tu ai strivit nepăsătoare, rece; O viață-n chin un semn nu dăruisei, Un ceas din timpul mare care trece. Supuși atâtor mii de catastrofe, Cu stoicism ți-au arătat credință - Mărunta lor speranță de mai bine În raiul tău, a fost cu prisosință. Poate exiști în felul tău, străine, Robind cu vreun principiu de vecie Și aperi cu minciună pe barbarii Ce te-au ales doar din pedanterie. Atâtea biblii se deschid în taină, În darul criminalilor de rând Și tot atâtea lacrimi curg spasmodic Și tot atâția bădărani ce râd. Ar fi nedrept să fie numai Bine, Cum Răul e-un principu-universal. Cu toate astea, cine ești tu oare, Ce poți și cât îmi ești de necesar? Credința spală omul de născare Și tot ea face omul mai nebun. Decât s-aștept în chin Împărăția, Mai bine mă omoară de pe-acum! 2003
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate