Căzută pe pământ,
Cu aripi sfărâmate,
Mă târăsc pe iarba pătată,
Cu sângele unui înger nevinovat.
Se aud pași în liniștea nopții,
Apropiindu-se de mine,
La capul meu zaresc dintr-o data,
O floare roșie ,iar lângă ea,
O sabie a luminii,
Ce-mi străpunge inima.
Luna suspină în urma mea,
La fel și un băiat,
Cu ochii căprui,
Cu haină neagră,
La care-i aud vocea,
Ce mă strigă și mă caută,
Sub lacrimile stelelor,
Ce șterg sângele îngerului ucis!