Accente de primăvară

Mai pune-o mână dinamită-n muguri
Și-n fiecare mierlă-i o vioară.
Trezorerii de aur și de ceară
Albinele înalță în amurguri.

Pe sub grădini ard focuri mari în vatră.
Din nou martirii sunt urcați pe ruguri...
Câmpul lui Marte e arat de pluguri;
E înflorirea artă pentru artă.

În cuibul cucilor se țin concerte
Și gaițe frenetic îi apaludă;
Copiii, prinși între delir și laudă,
Spre cer înalță strigăte incerte.

Și, ca treziți din somn sau din hipnoză,
Pușcăriașii îi păzesc pe paznici -
Cinstiți să fie, luminoși și harnici,
Pe pielea lor să nu mai scrie proză.

Și prin copaci, șosele cu un sens
Transportă seva grea spre univers.