moto: „…am ajuns într-un loc unde lumina e mută ” (Dante)

de șapte ori
a stat soarele-n loc acolo deasupra semințelor
creierul meu o sărbătoare de patimi
rând
pe rând
ajungeam până la ghidon
până la pedale

trosnea pielea moale subțire
întoarsă pe trupul ei mândru gelatinos
râuri de sudoare mestecau cilindri
între picioare
nervos

scăpam din labă pedala
dar nu mă lăsam
înaintam cu râvnă aproape curios
era însă ulița strâmtă
și prea adânci malurile albe rotunde
cel puțin așa mi se părea când eram deasupra
călare pe situație

acolo se sfârșea abrupt totul

desigur
gândeam
se întâmpla ceva
despre care eu nu știam pe atunci mai nimic
bănuiam așa vag
absolut
din născare
dar nu reușeam să-mi aduc aminte

mă ridicam rușinat
în fund în genunchi în picioare
prindeam din nou coarnele ei mari nichelate răsucite cu putere ca pe un ham
și
i z b e a m

firișoare scurte
roșii
ciripind alergau voioase prin venele moi
întreaga pădure venea
rostogol
în galop peste noi
mușchii solizi căutau frenetic teaca umbroasă
roata ei toată franjuri dințată pe margine
spițele
lanțul gâfâiau rotindu-se-n gol

d o a m n e
pe lunca vezii la vale dincoace de pitești
în amiaza meșteșugului
ce sărbătoare

cu dăltițe de aur și cosoare de os
cum scobeau lingurarii în trupul ei tânăr
propriul lor chip

trosc
auzeam târziu până la cumpăna și rădăcina fântânii
până către poale cum
bilele mici și rotunde cădeau
una
câte una
direct în țărână

cercuri în valuri tremura aerul tare gustos
podoabă ruinelor soarele băț
a naibii situație
încurcată
păgână

împinge Băăă
strigau flăcăii de pe marginea șanțului
împingeeE
și-o să m e a r g ă

cădeam invers

mă trezeam târziu
într-un gol enorm măreț
și împreună cu mine
roata
cilindru oglinda
bilele
lanțul gros de abanos murdar de vaselină
și ea peste mine
călare

degeaba
printre spițele tari uleioase mergând înapoi
se vedea cerul negru ca smoala
și stele verzi
mici
s t r ă l u c i t o a r e !..