poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-06-04 | |
cînd mă trezesc dimineața aș vrea să-ți spun am visat
că salvez vieți tu încă dormi eu îți spun la ureche și cuvintele intră în timpane ca picăturile care vindecă o banală răceală se lipesc de globule ca pruncii de sînul mamei și dacă tu trezești și eu nu sunt nu te cuprinde spaima nici disperarea te întinzi puțin zîmbești gesturile tale sunt mai sigure și dacă tu te trezești știi că am plecat să salvez vieți cu asta mă ocup eu așa aduc bani în casă peste tot e ceva de salvat păianjenul de pe calorifer care stă să cadă pe mopul umed cîinele cu blana arsă pe care îl resping alți cîini omul cu blana arsă pe care alți oameni îl resping vrabia care se lovește de geamul balconului și nu mai găsește drumul spre aer cîinele omul vrabia și toți cei care cred într-un nou început prin reconstrucție facială astăzi sunt mîna dreaptă a lui dumnezeu și gesturile mele sunt sigure nu știu ce voi fi mîine dar astăzi sunt fără mine dumnezeu n-ar putea face toate acele gesturi mărunte trilioane de gesturi mărunte care îl fac dumnezeu dacă are loc vreun accident mă întreabă cine ar trebui salvat cîinele omul sau vrabia așteaptă un răspuns dar eu sunt cu mintea aiurea pielea ta miroase a lapte fiert preț de o clipă lumea nu mai contează și asta costă accidentul s-a întîmplat smurdul descarcerarea poliția sunt doar invenții care prelungesc senzația unei desprinderi de trup i’ve gained the world then lost my soul halal salvator nu-i așa? adevărul e că mă trezesc și-mi pocnesc oasele ca de pe un display ori tăbliță interactivă îmi aleg gesturile gesturi calme apoi gesturi haotice gesturi calme apoi gesturi haotice asta e succesiunea firească întind mîna și nu te găsesc e ca în apartamentul de la parter unde lucrează niște zidari ei sunt mîna dreaptă a lui dumnezeu apartamentul e gol și aud dimineața tot ce vorbesc sau ca atunci cînd mă duc la baie lipesc urechea de gresie și-aud soneria vecinului nu mai există plăcere nici disperare fiecare om are un cîine și-o vrabie un cîine care să-l creadă puternic și-o vrabie care-i crește copiii vocile din cap îmi spun să mă tem de ziua în care nu va mai fi nimic de salvat cînd tu dormi mi-e mai simplu să cred că sunt mîna dreaptă a lui dumnzeu și că de fapt ce se întîmplă în mine se întîmplă departe
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate