Curățenia de primăvară


Urmează acum să facem curat;
Vom fi atenți la destine, sentimente și vise!
După atâta derivă și corăbii ucise
Va trebui să scoatem tristețea din lucruri ...
Ochiule, va trebui să-nveți să te bucuri.
Vom scoate frigul și ceața din case,
Durerea și plânsul din pereți și din oase,
Vom scoate din suflet rutina și ura,
Ajutând constant să renască natura.

Urmează acum să facem curat;
Vom șterge de praf statuile lumii,
Suportul mării și marginea Lunii,
Vom scoate paiul îndelung disputat
Din celebrul ochi al ilustrului semen
Rămas pe vecie neidentificat.
Vom scoate bârna căzută din ochiul fântânii,
Apoi, vom aștepta să vedem deslușit
Cât de adânc e albul luminii.

Urmează acum să facem curat;
Ne vom spăla mâinile în rouă, ca Pilat,
De toată vinovăția noroiului îndelung,
De toate răstignirile de pe crucile iernii,
Apoi, vom aștepta la marginea vremii
Înverzirea comună a tuturor lucrurilor.

Urmează acum să facem curat;
Ajută și îngerii la menajul naturii
Și ce curate în urma noastră rămân
Manșetele copacilor și reverul pădurii!
Ce curat e acum geamul loial al amintirii,
De la care părinții sanctificați ne privesc
Cum șlefuim îndelung viitorul prea mat
Al planetei și omenirii.
Urmează acum să facm curat...
Doamne, aceste stări ce cunoscute ne sunt!
- strigătul cărnii și tăcerea de lut...
Ochiule, va trebui să-nveți să te bucuri
De urcușul acesta înalt,
De albul intens al acestor tinere lucruri.