Buzele tale sunt reci,
semn ca si-au petrecut
singure iarna.

Ochii privesc in vitrina vietii,
Degetele umbla in buzunareale goale;
Pipai cu ochiul universul tineretii,
Iar fruntea o sprijin de stele,de petale.

Pe langa tine trece lumea nepasatoare,
Fara sa priveasca florile de castani;
Dar se uita dupa o masina "tare",
Ce te prafuieste ca pe un lucru de doi bani.

In catedrala mea de rugaciune,
Padurea are copacii drepti;
Doar natura,legea o impune,
Si are milioane de adepti.

Curg puhoaiele de zile,
Intr-un anotimp efemer si stingher;
Jurnalul de bord e plin de apostile,
Vocea mi-o inghite orizontul in eter.