poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ Auto-denunÈ› ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-05-27 | |
motto:"maică plângând, spălând pietre"- Paul Aretzu
am văzut o femeie cu năframă neagră stând la capătul serii printre crengile de cireși înfloriți adia un vânt de vară aproape transparentă și vie înaltă în vis tremurătoare călcând peste ape atunci m-am oprit în dreptul ei și am întrebat-o pe ea cea care-și născuse fiii la marginea zilelor sale unde e maică unde e locul de trecut fără vamă din ochi îi curgeau lacrimi din inimă sânge nime-n lume n-o vedea nime-n lume n-o știa numai unul zidul 'naltul ce desparte-un om de altul la capătul serii când am ajuns o femeie înaltă și vie m-a luat de mână și m-a dus până în mijlocul pământului păsările cerului au pierit luminile s-au stins cu toatele durerea plecase din carnea noastră nu mai aveam trupuri atunci am scris poemul acesta și ne-am întors înspre dimineața cea vie a lumii printre crengile de cireși înfloriți adia sufletul nostru spre vară ascultă poezia în lectura autoarei
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | ![]() | |||||||
![]() |
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate