Singur în noapte stau ș-aștept, timpul călător.
Să treacă pe la mine, să-i spun cât mi-e de dor.
Să-mi lase-o clipă de gândire să-mi amintesc de-a mea iubire și s-o jelesc cu dor.
Flacără de foc ce arde din loc în loc și nu se
stinge nici cu apă, oricât ar fi ea de curată.
Labirint de sentimente ce se modifică în mai multe
momente:-bucurie, fericire, suspans
Iubirea-ntruchipată pe puntea unui vas,
Legănat de unde de emoții și muzică de vals.
Mătănii și mătănii ce s-au scurs într-un ceas.
Toate aceste nobile fantasme le-am trăit și
retrăit, iar acum le deșir una câte una.
Să-mi umple clipa ce-a rămas și să-mi atingă
mâna, privind în sus ce-a mai rămas, îmi râde-n
față luna.
Nimic nu mai poate fi ca la-nceput, din clipa-n
care noi ne-am cunoscut.Totul s-a schimbat, undeva, demult.
Am devenit o himeră trecătoare ce se hrănește din
trecut.