În vântul uscat al stepelor
Sub călăuza ochiului de șoim,
În goana sălbatică a cailor,
În urletul lupilor la lună,
Răsare o umbră...un destin...

Ridicându-se din cenușa amintirilor
Chemarea sângelui albastru învie
În venele-i pulsând de libertate...
Hoardele-i imense acoperă câmpia,
Furtuna de săgeți zdrobindu-i inamicii...
Și numele îi crește
Și gloria-i pătrunde
Dincol' de norii soartei,
Pe poarta veșniciei...

Și peste-o lume înecată
În efemeritatea vieții,
Se ridică azi, deoadată,
În vântul primăverii,
Stindardul libertății!