Eram din ce în ce mai puțini și mai nesiguri,
cu timpul am rămas doar noi,
eu, cu mine și ego-ul meu,
zburând printre stele,
trei pe doi îngeri...

Din mine se scurgea un vuiet adânc,
un fel de canon pe care l-am mai auzit înainte de la alții,
chiar de nu îmi pasă ce cred ei despre mine,
mă dor toate trădările ce mi-au construit un teritoriu de autoexilare,
un ego absurd și îngâmfat în osul vocii amare...

Suntem trei,
eu, cu mine și ego-ul meu,
întâmplător pe doi îngeri...