astăzi camera se deschide spre icoane
văd prin timp nostra mater familia
în alb memorial îngropând lacrimi
veghează în crepuscul
prunci cu ochii goi
duși de lostrițe spre apele hadesului


esther atinge fruntea copilei

coșmarul meu din zori
revin în matcă nu mai am piele
nu îmi amintesc unde s-a rupt
giulgiul

Doamne Iisuse fă-mă ultima copilă
atinsă de mâna estherei
să mai am lumină o zi
nu mai văd calea

trupul devine lostrița altui trup
în inima mea bate inima
unei alte mame
traversăm cruci în piatră
spre muntele sacru

pieriți voi suflete pribege
vocile se apropie
vocile ajung în pământ
vocile înalță lespedea

în joia patimilor un chip suspendat
îndură blasfemia


mamă tu ai luat firul în jurul vieții tale
camera mea se închide
în fața aceleiași icoane
am aprins eu lumânarea la căpătâiul tău