de câte ori mă vede înțelepciunea
am întotdeauna lângă mine o grămadă mare de pietre
să mă apăr

de câte ori te vrei iubirea
inegală cu toate
îmi vin în minte vietățile căzute
sub umbra grea
a trecerii tale

dar de câte ori coboară poemul în mine
de câte ori ți-l scriu
pe genunchii pământii
de atâtea ori, Doamne, te răstignesc
amintindu-ți crucile