Ascult tăcut în noapte ai inimii vechi pași
Ce se-adâncesc în roua misterioasei plaje
Cuprinse de fiorul unei albastre alge
Ce-aduce dinspre mare doar picături de soare...

Adorm mângâiat de aripile mării
Ce știe să-mi șoptească un vers de somn ușor
Desprins din poezia unui mirabil dor
De-a fi și tu cu mine sub negurile zării.

O lume de lumină se naște-n al meu vis
ÃŽn care tu te-apropii asemeni unei stele
Cu mersul tău de zână, măiastră între ele
Iar eu întind o mână - te chem în paradis.

Tu îmi zâmbești și-mi pare că frumusețea ta
E mai presus de toate o ramură de-azur
Ce sta să înflorească în sufletul tău pur
Un suflet fără margini. Asta-i comoara ta!

Am înțeles că vrei să te mai plimbi o vreme
Pe plaja ce străluce în inima-mi de foc
Și să mai simți răcoarea brizei, ce din joc
Preface-al tău surâs în flori și-n diademe.

Te poți plimba o viață și dincolo de ea
Eu sunt oricând acolo și-acolo voi rămâne
Pe plaja de lumină, în palma ta de stea
Din care se revarsă străfulgerări divine.

Cluj-Napoca, 4 decembrie 2006