Pe măsură ce se lăsa noaptea, O își simțea pielea tot mai uscată, tot mai strâmtă, o vedea cu crestături albe și prăfuite, parcă zgâriindu-i carnea vie, cu furnicături ce porneau de la degetul mic al mâinii drepte, voluptoase pe oasele chircite pe care le ghicea gri.
Privea cerul negru, ca o pleoapă grea. Era liniște, o liniște ce îți strivește sângele, care poate să te înece cu fluiditatea ei.
Stătea acolo, goală, pe malul lacului murdar și aștepta, în timp ce noaptea o pipăia cu degete rapide și desfrânate. I se facuse frig și tremura. Se ridică pe vârfuri, picioarele afundându-i-se în nămolul gras și respiă aerul negru cu miros de iarbă arsă.