Spre soare râd!
Eu nu-mi am inima în cap,
nici creieri n-am în inimă.
Sunt beat de lume și-s păgân!

Dar oare ar rodi-n ogorul meu
atâta râs făr’ de căldura răului?
Și-ar înflori pe buza ta atâta vrajă,
de n-ai fi frământată,
Sfânto,
de voluptatea-ascunsă a păcatului?

Ca un cretin stau pe gânduri și mă-ntreb:
De unde-și are raiul –
lumina? – Știu: îl luminează iadul
cu flăcările lui!