poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-04-29 | |
Poleiam cu cerul gurii antenele deslușite de
capere ale crengilor de vișini. Primăvara și stolul nou de vrăbii, capătul pe care îmi însemnasem aripile și treceam cu călcâiul peste întunericul ce creștea din mâna de pământ. Ieri uitam la asta să pun molarul ciobit, podul palmei și muchia tocită a tâmplei- că așa nu mai strălucește nicio pată de nor în mâna asta de pământ, că așa se întorc în sevele lor complicate semințele cafenii și colții plăpânzi; picăitul lung al cetârnei crapă zorul și curge toată lava ei murdară, cu tot cu ceapa putredă pe care praful și-a lăsat greutatea lui timp de multe ierni. Poleiam cu saliva mâneca veche, gălbuie și trasă pe cot- la asta credeam a fi un mic uriaș în grădina lui plină de capere și pelerine care știau a imita aripile păsărilor, și siguranța, sprijinul suflării peste gard, la o adică, la o adică, cum e asta și asta și asta. Curajul, cum e în dosul ăsta de pământ mâncat de viermi și tăcere, solul pietrelor pe care apele le poartă la șesul brăzdat de soare și muguri?
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate