Noi toți alcătuim o superbă mulțime:
eu știu ce e durerea de dinți,
tu o cunoști pe cea de șale,
e-ngrozitoare și-o iubire pierdută
acum un veac, într-o vale.

Suntem un cor de sălcii plângătoare
ce-și smulg frunzele
când toamna începe să le doară...

Lacrimile adunate cu sârg în palme,
se scurg cu susur ce prevestește niagare,
când însă ochii noștri vor seca,
cu stropii irizați ai deznădejdii,
vom umple cupa ce te va ucide,
Moarte!