nu știi să muți din loc verdele acesta
îmi place să te privesc de jos în sus
și cerul, da, cerul să-și desfacă ghemul
rază cu rază peste tine

însă știi să faci uitat înăuntru câte un lucru
neobservat de nimeni cât ai clipi
numai ca să-l căutăm împreună
și să nu-l găsim printre flori

cuvintele tale sunt mai lungi
și mai arcuite decât o toartă de timp
și jocul e mai amețitor fără piese
iar noaptea grăbită ne taie în felii visurile
și le așază pe vânătăile pământului

poți să strângi anii într-un leagăn și să-l lași pe ape
nu vom mai întoarce păstrăvii
care au trecut prin vâltoarea dintre trupuri

dar verdele ni se ia pe suflet odată cu oamenii