Mi se întâmplă să-mi caut perechea
În vise și imagini prăfuite,
În scorburile existenței,
În ochii maidanezilor flămânzi,
În chipuri siderale sau în barul de la colț...


De multe ori viața mă lovește parcă sistematic,
Îmi încătușează planurile sine-qua-non
Și mă învăluie în tristețe…
Refuz să mai privesc lumea
Prin ochii tăi mahmuri și nefirești.

Și azi mai mult ca niciodată evadez,
Mă desprind de cotidianul plat,
De mâinile tale buimace și reci,
De atingerile din prag de seară,
De ramele trupurilor noastre egale…


De mine în tine când pleci.