Ploaia a venit la mine
și mi-a dăruit o geantă
în care era închis seninul
Noaptea m-a vizitat
când mă plimbam pe tărâmul insomniei
și mi-a lăsat o cușcă
în care era închisă ziua
cu lacătul întunericului
Obsesia născută din tenebre
a intrat pe poarta imaginației
sub forma unui corb
ce avea în plisc luciditatea
era drogată cu pastilele halucinației
mi-a lăsat-o ca totem alterat
Absurdul cu cortegiul de lucruri funerare
mi-a pătruns prin timpanul liniștii
și mi-a lăsat logicul
sfârtecat de ghearele tumultului
și devorat de incisivii zbuciumului
l-a operat chirurgul rațiunii
Neputința ce avea fizionomia unui cerșetor olog
a intrat prin efracție
în casa idealurilor
și mi-a furat succesul
ascuns printre hârtiile de valoare ale ambițiilor
l-am prins
mi-am recuperat succesul
și i-am dat în schimb rețeta reușitei
Ura am surprins-o pe stradă
cum schingiuia iubirea
am intervenit
am strâns în palmă iubirea devenită cioburi
pe care le-am aglutinat
și am format o oglindă
așezată între sine și suflet
pentru a vedea relațiile dintre ele.

Ploaia cade Noaptea în picurii Obsesiei
Absurdul decade în Neputința Urii
de a se reflecta în oglinda
așezată între sine și suflet.