Ca ploaia de vară
Te-ai născut râzând.
Luceafărul de seară
Te-a vegheat crescând.

Viața este lungă,
Tu cere-i ce vrei,
Cauți scurtătură,
Lupți, te bați cu zmei…

Si ziua a venit
Șocant trist si cumplit -
Ai fost copilul care
S-a indrăgostit!

Dar timpul schimbă multe
În trandafiri te-nțepi
Lumea are legi
Iar tu nu le-nțelegi.

Chinul este iad
Și iadu-e tine
Fără ea acum
Nimic nu e bine

Te rogi la Dumnezeu
Durerea, sa ți-o ia
Gândul s-obosească
Sufletu-ți să renască

Poate mergi pe stradă,
Poate vă vedeți,
E o trista seară…
Treceți si nu râdeți


Lumea este oarbă
Tu ești si mai orb
Strada este goală
Tu ești si mai gol.

Ploaia cade rar
Rar si tu pășești
Umbra-ți de pe ziduri
Încerci sa părăsești

Răsăritu-l vezi
Ca pe un apus
În apus tu vezi
Doar ochii ei verzi

Noiembrie si toamnă
Fumezi dintr-o tigară
Ești singur și trist
Dar iți spui : “Rezist!”