n-a mai rămas nimic
doar o stradă goală și niște femei puțin afumate

o pată galbenă pe tricou un flacon de parfum gol
și o arsură pe limbă

bărcuțele s-au întors în port
bărcuțele de hîrtie cu marinari de hîrtie cu antebrațele tatuate

o fetiță blondă se așează pe bancă își scutură pantofii
din ei cad pietricele ca dinții de lapte

apoi o durere difuză un bîzîit care nu te lasă în pace
un mîrîit scurt

și foamea care se agață de tine ca un sinucigaș pe pont neuf
se agață de maxilare
de mațe
de fapt nu e foame e mai mult un gol
un animal îndesat care-și bagă botul în venele tale

*

îți vezi moartea cu ochii și moartea pare o umbrelă uzată
te uiți la ea pînă amețești
viața e un curs de management
învățăm cum să gestionăm morții
cu jumătate din coaste drept garanție
*

dimineața începe cu niște cozi enorme la ambasade
ambasada canadei a franței a lumii de dincolo
eu sunt mulțumit cu viața mea de acum
am domiciliul stabil între coapsele unei femei

*

iese frigul din mine pe gură
o șosetă desperecheată de un cîine invizibil poate un husky
sigur un husky
lenjeria ta simplă felul în care te chirceai noaptea în brațele mele
ca o prună uscată la soare
mai am memorie pentru o singură zi
în locul ochilor doi greieri striviți pe șosea
și nicio piatră deasupra