Dacă am sta pe loc, așa, cam cât o îmbrățișare
A pământului în jurul axei sale,
Posibil să ni se schimbe imaginea despre timp
Și dragoste.
Când ne-am așeza cuminți pe moalele planetei
Și am începe să decojim secundele,
Când am dărui miezul
Sufletelor noastre
Tuturor greșiților noștri
Și nimeni nu ar rămâne neservit,
Când ne-am spăla fețele fiecare
ÃŽn lacrima tuturor,
Când cuvintele s-ar întoarce în albii
În ale căror râuri ar înota strălucind ideile…
Eu cred într-o anume stratificare a timpului.
Altfel, la ce bun să mă întrebe oamenii
Ce am mai făcut între timp.