Mi-am smuls din suflet aripa de înger
Și-acum iubesc prin lume alergând...
Mă mai cuprinde, tainic, veșnicia –
Vechi legământ păstrat din când în când.

Mă mai încearcă dorul meu de stele
Șoptite ploi îmi freamătă în piept
Când Serghei spune c-a-nflorit scorușul
Iar eu m-așez sub el, să te aștept.

Și-o clipă uit că-s suflet fără aripi
Și nu mai am cu ce să te cuprind...
Îmi cade-n păr zăpadă din petale
Și-n anotimp mă pierd atunci, iubind.

Că-mi pare iarnă primăvara asta
Cu sănii din trecut umblând hai-hui
Și parcă-aud, în seva din petale,
Râzând cu lacrimi clopoțelul lui...

M-așez, atunci, cu fața către stele
Cum își dorm morții somnul lor de veci
Și-aștept să-ți văd aripile pe boltă
În sania poetului când treci...