poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-03-29 | |
O, lume miscatoare!
Ce mare esti! Te departezi de mine Si prin ascunse taine, Imi dai a ta licoare Si sfanta libertate, din zilele-mi putine. M-ascunzi in fata luminii ce-o trimiti, Iar tu prin mine o sa simti, Placerea iubitei tale vieti. In tine ma ascunde si eu, nu-n teama cetii Si simt ca sunt acum un vultur, In marea agitatie, miscand precum un purpur, Al biruintei ce vine peste lume, Si care o credeam canva o culme... Nimic nu a ramas acelasi lucru-n Univers, Iar toate s-au schimbat din mers Si le-am pierdut in urma trecutului, Imbelsugate in inima cultului Ce ne-a condus atata timp Si astazi s-a pierdut, l-am agatat de-un grind. Sa nu ne plangem de ceea ce a fost, Ci sa privim in fata, sa ne urmam destinul, Si chiar de n-are rost, Nu-l vom schimba, deci el ne e sublimul. Frumoasa lume in care eu traiesc, Tu porti in al tau sange Scanteia vietii mele ce intre stanci se frange, Pierduta ca si praful si roua de pe frunze, Tu, lume mare, priveste-mi viata cum se stinge! In decorul alb al nuntii tale vii, Deschide-mi a ta cale, in care tu sa fii Dorinta mea si idealul pe pamant, Pe ape si in stele si sa-mi aduni in gand Marita ta putere si dragostea salubra, Si toate-acestea sa vad ca mi se-ntampla! Margele si lumini sa-mi vina la picioare, Lumina soarelui si negrul Universului cel mare, Sa strang cu forta-n al meu piept; Sa simt cu-adevarat ca-n lume eu ma pierd! Sa fiu acelasi cu cerul si pamantul, Nu mort, ci doar unit cu ei, unit cu cantul, Ce-l port ascuns in idealul iubirii, Al dragostei eterne, al simtului si-al firii. Pe drumul lung al vietii tale, Frumoasa lume, ce din neant apari, M-ai parasit demult, dar mi-ai lasat o cale, Pe care o urmez si te oblig, in spate sa ma cari! Salutul meu sa mi-l asculti, Iar tot ce-ti spun s-ajunga as dori La chipul tau, la 'nalte curti de ar calatori, Cuprins de talcul taoismic ce mi-l dai. O, lume mare, ofera-mi puterea ce o ai! Eu sunt un picador ce doar privesc, Iar tu oferi naturii puterea de emul Si ma feresti de crezul ce-l iubesc, Ajung sa fiu ce sunt- un nul...
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate