poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-03-27 | |
cum crește iarba printre cruci tot astfel eu...
1. calul negru și deloc nărăvaș pe care l-am primit la 10 ani în dar de la tatăl meu nu i-am dat un nume și nu l-am iubit niciodată voiam o bicicletă am străbătut cu el în galop de vreo câteva ori câmpul de la marginea orașului apoi l-am uitat mi-am adus aminte de el când la 13 ani am căzut de pe bicicleta iuliei m. și acum 2. serile din adolescență când marta vecina mea cea matură și roșcată îmi povestea despre bărbați despre cum gândesc ei despre cum funcționează mecanismele lor ciudate despre cum trebuie să îi privești și să taci în prezența lor o ascultam și creștea în mine mirarea era fată bătrână scria poezii niciun bărbat nu o iubea nu am înțeles-o niciodată nici măcar acum 3. o seară de prin '90 sau '91 când am luat trenul spre cluj dintr-un bucurești pe care îl iubeam prietenii mei cascadorii plecaseră în lume departe mi-am spus atunci că nu am să ies niciodată din țară seara în care am părăsit bucureștiul a fost la fel de ciudată ca toate serile în care m-am reîntors mai apoi în românia din paris edirne budapesta chișinău roma și câte alte și alte orașe îndepărtate pe care nu le voiam și la care am renunțat fericită de fiecare dată spunând că e ultima întoarcere ultimul drum ultima călătorie la fel îmi spun și acum pregătindu-mă să plec la toamnă în haiti 4. visul din copilărie un bătrân cu plete și haină albă pe umeri stând pe o piatră strălucitoare în mijlocul unui drum plin de praf ce faci tu aici l-am întrebat ce faci tu aici el s-a ridicat și mi-a spus drumul este semnul tău dinspre naștere nu îl ocoli și nu l-am ocolit 5. a treia nuntă a mea când fără de veste m-am ridicat din mijlocul nuntașilor am ieșit afară și nu m-am mai întors țin minte că era o noapte cu lună plină undeva departe peste munți se aprindeau focuri la marginea pădurilor 6. ziua de astăzi când scriu despre mine de parcă nu aș fi existat niciodată
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate