Nasterea 16.10.1994

Întinsă strună, de oțel, e viața mea,
Aridă întindere, de moarte, e cursul ei -
Fericit în nefericirea mea, mă bucur aici,
În timp ce lacrimi curg pe a maștii față.
Labirintică scara e-a timpului descompunere -
Neobosită scurgere, în van așteptare,
Albă și neagră magie ce fuge astfel
Așteptând clipa ce vine - și pleacă...
Ipocrită sinceritate, iubirea, geme;
Spasme orgiace cutremură trupuri;
Totul e formă și vidul e fond,
Profetice cuvinte cutremură visul
Sfârșitul se apropie cu încetul,
atâta doar - extincție.

Bucuria de a petrece prin joc a fost uitată oare?! - Daca da, atunci vom mai putea s-o chemam, s-o mai găsim vreodată, undeva?!