O pisică și-un cotoi,
S-au împerecheat din drag,
Și au făcut un pisoi.
Cotoiului îi plăcea,
Să tragă, des, la măsea.
Dar pisica îl iubea.
Și de atâta iubire,
A-nceput să bea și ea.
Pisoiul creștea, creștea.
Pe părinți îi admira.
Atunci când erau piliți,
Erau cei mai fericiți.
A venit și vremea când,
A fost dus să-nvețe carte.
A făcut, e drept, liceul.
Dar mai mult prin cârciumioare.
El, era cotoi cu ștaif.
Zi și noapte petrecea.
După ce-a făcut armata,
Și-a găsit o pisicuță,
Blândă, tandră și drăguță,
Și s-au pus pe procreat.
Azi exemplul părintesc,
Este lege pentru el.
Fața sa, îl dă de gol.
Are sânge în alcool.
Morala:
Ce se naște din pisică,
șoareci mănâncă.
Sau:
Ce se naște din pisică,
tot pisică se numește.