au venit să taie copacul din față
iar eu îi privesc
aplecați, dau la o parte pamântul
dezvelesc câteva palme de rădăcini
cred că se vor opri
vor crede că sunt prea groase
sau altceva, orice

m-apuc să fac ceva între timp
ca să nu-i urmăresc
și groapa crește, rădăcinile se văd clar
chiar dacă nu mai sunt la geam

în timp ce le retează
par picioarele unui cal
încordate înainte de săritura peste obstacol
și nu zic nimic deși aș vrea

mă simt ușurat când copacul cade în direcția
dorită de ei, câțiva râd
gustă din sticla de vodcă și bat palma
dar eu nu mai sunt la geam, nu-i mai văd