jertfesc în unghii inimi de copac
și măruntaie lăstărind în moarte
deșir veșmântul rânduri rânduite
și încălțările coperte întru carte

atâtor drumuri fără nici un rost
din șoldul ierilor le tai piciorul
țărânii mele însetate în cuvinte
îi scot din frunte apă cu urciorul

despică-se în două soarele ciobit
trudind s-aline oase de planetă
pe care papagalii veacurilor noi
o limbuțesc în ritmuri de flașnetă