poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-03-17 | |
Mi-am smuls insigna strălucitore.
Am aruncat-o cât colo. O aveam de demult, din tinerețe. De pe vremea când mă credeam deștept. Scria: „Pe aici nu se trece!” Nu se trece, pe dracu’! Se trece, sigur se trece. Când năvălesc banii și te înăbușe Ca o armată de furnici agresive Care ți se urcă pe picioare, pe brațe, Te acoperă, te copleșesc De nu mai poți respira, nu mai vezi, Ce vei face? Te scuturi puțin ca un caraghios. Gesturi copilărești; nici o șansă! Monedele ca niște gângănii grele Îți zăngăne pe lângă urechi. Bancnotele te gâdilă pe la mustață. Viața însăși ți se transformă Într-o moară de alungat insecte, Care macină-n gol. Te înving prin diferență de masă, Prin nesimțire, prin tupeu. M-au transformat într-un pod Peste care defilează trupe bine echipate Cu armament de calibru greu. Din când în când din vale, De lângă firul de apă rămasă curată, Mai lucește slab ca o aducere aminte insigna. Abia se mai zărește; o stea pitică îndepărtată. Nici nu mai pot citi ce-i scrie pe față. Ghicesc doar când îmi aplec privirea și amețesc: „Pe aici nu se trece!” Nu se trece, pe dracu’! Se trece; sigur se trece. Dan David, Los Angeles, 11-22-2005.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate