poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-03-16 | |
POESIS ORIGINALE.
Din noianul de amnezici , Te desfereci ca un gind, Trist e cerul celui care, Se dezice de cuvint. Flora... august 1984. GÎNDURI ªI FLORI. Gîndurile mele, Ramuri încãrcate de flori, Le-as putea rupe ºi ... Dãrui mamei pe toate. Mama va plinge , Vãzînd ce împovarat sînt. Le-aº putea dãrui iubirii, Dar va ºti sã le primeascã ? Le voi dãrui copiilor mei, Ei vor fi totdeauna prea mici... Sã le poata duce. Le voi pãstra pentru mine, Mereu sub povara gîndurilor... Încãrcate de flori. Poate vor da roade... Atunci cînd pãrul meu va fi alb, La fel de alb... Ca florile de pe ramuri. Flora.1986. MOªTENIRE Copile drag ! Moºtenirea ce-þi las, Nu este mare... Este imensa. Deasupra-þi las nesfîrºit, Cerul înca senin, Iar la picioare-þi aºtern, Covorul verde-al cimpiei. Toiagul încarcat de vremi, Este greu... Primeste-l în mîna ta tînãrã, Aºeazã-l la hotar ºi... Ia aminte ! -Strãine!mutã-þi cizma! Ia-o de pe verdele covorului meu! Priveºte-mi toiagul! Este sceptrul în care am strîns, Fulgerele,trãsnetele ºi vîntul. Cu el...voi deslanþui Toate stihiile cerului ºi pãmîntului, Te voi izgoni cu ...uragane. -Ia-þi strãine cizma, De pe covorul meu verde, De nu,te vei aºterne sub el, Fãrã ca o floare,sa-þi acopere trupul. Flora 1986. MERII Am sãdit meri,în grãdina lumii, Le-am înmiresmat ramurile înflorite, Cu sufletul meu, Iar ramurile mã cuprind... Din toate pãrþile. Roadele lor sînt izbînzile mele, Frunzele lor, Ochi îndreptaþi cãtre cer. Freamatul lor, Un murmur dulce, Glas de copil, Ce-mi desmiardã auzul În fiecare clipã. Flora. Flora.1986. FABULA. VULTUR VERSUS CODOBATURA I Se pare ca in vremuri foarte-ndepartate De unii foarte multi aproape-uitate Peste pasarile codrului domnea un vraci. Treburile cirdurilor mergeau struna toate Caci vulturul cu calm si cu dreptate, Certa pe una,alteia-I da povete, Arata fiecreia cum sa-nvete, Ca-n codru treaba trebuie impartita Ca hrana nimanui nu-I gratuita. Nori plumburii pe cer se adunara Si-ntinse aripi mari vulturul vraciul Si spre apus se indrepta sa zboare. Ramase fara vraci o vreme, ciripira Cum le era de altfel obiceiul, Care din ele are glasul cel mai tare Sa dirijeze pasarile-n codru. Dar dupa lungi si aprige discutii N-ajunsera la nici un rezultat. Si intr-o zi pe-o aripa de vint soseste vestea Ca din apropirere dintr-un luminis Codobatura-n chip de vraci soseste. In zori de zi, cu plisc plecat, Tot neamul pasaresc din lastarisul tinar Dau aripa cu noul vraci,codobatura. Aceasta…nemultumita-n parte C-a trebuit sa paraseasca LUMINISUL, Va trebui sa ciripeasca … tare, S-o poata auzi tot lastarisul. Filfiind din aripa le trimise la treaba, Iar ea se aseza la umbra pe o creanga. II Trecu o vreme pentru-acomodare, Codobatura cintarea deodata totul, Uitind ca trebuiesc graunte pentru iarna. Un grangur, culese de prin vecini o floare Si o aduse-n dar codobaturii. Aceasta mirosind gingasa floare Inchide ochii cind…balanta scade. O gaita porni atunci furtuna: Cum? N-aduna graunte toata lumea? Atunci de unde au graunte pentru hrana? Oh! Si neamul pasaresc se face de ocara. Nemultumite se-adunara toate Sa tina sfat in mijlocul padurii, Codobatura aflind cauza nemultumirii, Ridica glasul gales…voi sunteti un stol mare…iar eu sunt numai una… Si-apoi ce mai atita tevatura , Pentru-o graunta , doua Rosti codobatura. Vazind ca nu-I dreptate in mijlocul padurii Si-au pus prin scorburi reserve pentru iarna. O rindunica in zboru-I avintat se abatuse, Prin lastarisul tinar si sfatul auzise; “Cirip, cirip! Destepte sunteti toate, nu zic, Dar daca-n capul omului cit e de mare Aceasta dezlegare nu-si afla inca locul, Cum a-ti crezut voi, simple pasari care Nu stiti decit sa adunati cu ciocul, S-aflati in codru rezolvare ? cum oare? (Morala: Nu numai in stupi sunt tritori.) Flora. 1985. FLUVIUL DE FOC La o rãsp...ntie în timp, Am întîlnit un fluviu. Oameni haini îi secaserã apele, Timpul însuºi uscase albia sãrãcitã. Mi-am cufundat mina însetatã, În nisipul fin al prundului. N-aveam lacrimi sã-mi plîng setea, Dar arºiþa privirilor mele A cuprins albia Stîrnind un fluviu de foc, Pornit sã-ºi stingã minia În sarea adormitã a mãrii, Tot la o rãspîntie de timp. Flora 1986. CUGETARI PERSONALE ! Intre o privire rece,de ghiata si o privire fierbinte de...laser, una de mijloc iti topeste inima. Nu strivi mina ce ti se intinde,ai putea descoperii cindva,cioburile unei pietre rare....prietenia. Daca o ramura iti zgirie astazi obrazul,n-o taia ! Miine ti-ar putea darui un mar dulce . Flora .05 Oct.1997 |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate