poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-03-14 | |
Nu cad în puțuri adânci și nici nu mă prefac
c-o fac. Nu urc scări fără sfârșit, din turnuri fără sfârșit, din catedrale fără sfârșit. urc doar în suflete nesfârșite. Nu trec pe roșu culoarea verde și nici nu calc mașinile în străzi. Nu merg pe drumuri principale, nu caut nu iubesc, nu zbor. Nu, o negație care mă place când m-arunc uneori în wc-uri infestate și trag ape după. Nu cânt cântări cântate de anonimi și nu văd filme filmate obscen în întuneric orb și gol. Nu văd. de multe ori uit unde-mi sunt ochii și ce păcat, ei nu mă caută niciodată. Nu cânți, nu vezi, nu visezi, nu fumezi, nu strigi. nu repari televizoarele stricate-n doi. Nu mă vrei!?... știam... Nu mă poți niciodată săruta cu spatele dar nici măcar nu-ncerci. Nu poți rupe din mine organe și nici nu le poți vinde la prețuri derizorii să-ți cumperi haine, droguri, bijuterii și lu fratitu jucării pentru copii... bolnavi de sida. Nu poți arunca ura în aceleași wc-uri infestate pe care le-am știut atâta timp. Nu poți râde, nu poți plânge. Nu exiști, nu exist, nu suntem noi, două pete într-un univers obscen de mic, sau obscen de mare. Nu suntem nici măcar două picături și nici măcar wc-uri infestate... pe care le-am știut atât de bine.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate