martie 2008

1. Calofile…
``
respir acest aer buvabil retrăindu-l
mediteranean, armorial «atunci-ul» răzbate
din algezii rămase, granivore…
M-am vrut un goliard destoinic?
Iată
nu-s
mi-a-nfipt «prezentul» astupaș, pulberi
nu-n ochi
ci-n bustul fricii bostănos…
Să fiu brevilocvent – nesuspectat de
cacosmie: m-apleacă ancilar, dar insistent
și acrimonios destin, să beau din aer
nu din vin
apoi să trec de grafospasmul gri-vernil
de arlechinade ample – stil subțire
de «te iubesc» debil când urlă
heliofil
un suflet viu și-i viu…
Acest rulment imens căruia-i spuneți Galaxie
mă știe și îl chem drept chezășie
în desele momente de… cataplexie…
Cu fruntea-n amintire cad
nu-s beat, încă beatitudine destulă nu-i –
ferește-mă de hulă – la morți
să nu mă spui…
_________________


2. Tanti…!

Eu ți-am vorbit frumos
nu cu «fă»
nici în zeflemea, de fapt
nu ți-am cerut nimic, tu
pretinzi că ți s-ar cuveni
ultima felie din soartă
și tu s-alegi «când-ul»!
Ãă… Moarte – cum să-ți spun
domnișoară sau… doamnă?!
Aha, te închipuiam «fată-mare»
nu-i nimic, treaba ta, știi ce
n-o să tac oricum, așa că
nu te-mpinge în mine doar
n-ai concurență, ia-ți și tu
o vacanță, ceva, câteva veșnicii acolo
nu te mai zgâi așa fălos
la amărâtul ăst de suflet
ține și tu dietă, a… vezi că
intrăm în postul cel mare…!
_________________


3. Răbdarea mea

calm ca un frasin, când
ca o salcie
din vânt iau proiecțiile voastre
îmbrățișându-le
încep cu «duminica
izgonirii lui Adam din rai…»
vezi
nu mi-a trebuit mult, cititorule,
prietene
să te găsesc
să ajung să-ți sărut mâinile
prin cartea aceasta ce-o atingi…
_________________


4. Lăsata secului

de azi, ducă-se răutățile sau
fix la acestea nu ținem post
«…nu băga carne-n gură… nici…»
în mine se-nalță mândri războinici
trufași învățători «a toate»
superlativizabili preoți – prea…
laolaltă viețuiesc în oasele mele, cum
să țin cele rânduite?!
Postu-i o încercare, o atitudine, măsoară
așa:
dacă sunt un mare credincios
țin post
dacă sunt un mic credincios
«nici nu veți ști măcar ce fac»!!!

aș vrea să pot umbla gol
prin mine
desculț și… împăcat, aș vrea…!
_________________


5. Străinul

Dumnezeu e pretutindeni (punct)
chip și asemănare (noi), dar
unde ascundem propria
pretutindenietate?
Cât de largi, cuprinzători ni se îngăduie…
liberul arbitru, ei bine
această condiție
ne face puternici… și singuri
sau umili și în comuniune, unitate.
Cu toate acestea
am tot mai mult senzația
că sunt doar o traiectorie
nu am nici măcar
consistența unui bob de nisip

limitele sunt înăuntru și
acest înăuntru este reflexia bogată
a lui afară…
din ce în ce mai greu îmi pare
să-mi asum destinul de om –
menirea mea dincolo de contemplare
cu motivul venirii sau plecării mă frământă
nu mijloacele
ci faptele în sine, rotundul în care
muchii acestui pretutindeni parcurgându-mă
«cine pe cine» sau «cine-cui»
lasă semn!
Oglinda aceasta arată un străin.
_________________

Barbu Valeriu
str. Traian 252,
cod. 800186,
Penitenciar, Galați
_________________